Hai să recunoaștem ceva de la bun început: dacă ai crescut ascultând Metallica, la un moment dat ai încercat și tu, cu o chitară electrică de 200 de lei cumpărată din bazar, să faci acel sunet țipător de wah-wah. Ai eșuat lamentabil. Kirk Hammett, în schimb, a făcut din asta o carieră de 35 de ani și, aparent, un fel de proteză spirituală.

De la Hendrix la „nu mai vorbesc cu tine, asculți chestii ciudate”

Povestea începe, ca în orice legendă rock respectabilă, cu un adolescent din California anilor ’60-’70 care vede un documentar despre Jimi Hendrix și rămâne cu gura căscată. Hammett povestește că a fost cucerit de libertatea creativă pe care părea să o aibă Hendrix pe scenă, iar apoi a mai primit un pumn direct în suflet la un concert al celor de la Led Zeppelin.

Rezultatul? Un puști care își dorea să facă exact același lucru: să se distreze pe scenă cu o chitară electrică.

Așa a apărut Exodus, prima lui trupă, unde compunea riff-uri din nimic altceva decât nevoia disperată de a avea „ceva” de cântat. Genial în simplitatea lui: n-aveau alte piese, așa că au scris ei înșiși. Motivația supremă a oricărui artist – lipsa de alternative.

Familia lui Kirk, însă, nu era la fel de entuziasmată. Tatăl lui, relatează el amuzat, striga prin casă să oprească „muzica aia cu tipul care urlă” – tipul respectiv fiind nimeni altul decât Paul Di’Anno de la Iron Maiden. Iar dacă punea Motörhead, golea casa instantaneu. Prietenii îl ignorau. Practic, Kirk Hammett a fost cancel-uit înainte ca „cancel culture” să fie un cuvânt, doar pentru că asculta New Wave of British Heavy Metal. Ironia sorții: genul ăsta muzical avea să-l facă nemuritor.

Cum ajungi să înlocuiești un chitarist concediat cu doar câteva zile înainte de un album de debut

În anul 1983, Kirk primește un telefon care i-ar fi dat oricui altcuiva un atac de panică: Metallica avea nevoie urgentă de un chitarist, pentru că tocmai îl dăduseră afară pe Dave Mustaine, chiar înainte de a intra în studio pentru „Kill ‘Em All„. Nicio presiune, doar să intri într-o trupă cu piese deja scrise, la câteva zile de la înregistrări și să nu strici nimic. Simplu, nu?

Hammett spune că formula a funcționat instant, ca și cum ar fi fost meniți unii pentru alții din punct de vedere muzical și estetic. Practic un mariaj aranjat de gusturi muzicale identice, doar că, spre deosebire de majoritatea mariajelor aranjate, ăsta chiar a ținut. Deja suntem la peste patru decenii distanță și încă țin.

Dacă există un obiect pe care Kirk Hammett îl idolatrizează mai mult decât pe Hendrix însuși, acela este pedala wah-wah. Pentru el este aproape ca o voce umană, o unealtă prin care își exprimă emoția momentului. Fun fact pe care puțini îl știu: sursa lui de inspirație pentru wah-wah n-a fost Hendrix, ci Brian Robertson de la Thin Lizzy, într-un solo din piesa „Warriors„. Deci data viitoare când auzi un chitarist folosind wah-wah excesiv la un solo și vrei să te plângi, adresează-te lui Thin Lizzy, nu lui Hammett, el doar a dus ștafeta mai departe.

St. Anger: albumul fără solo-uri care a dovedit de ce ai nevoie de solo-uri

În anul 2003, Metallica a lansat „St. Anger„, un album care a eliminat aproape complet solo-urile de chitară, marca personală a lui Hammett. Rezultatul a fost, să spunem diplomat…controversat. Kirk nu s-a împăcat niciodată complet cu decizia, deși recunoaște că poate „a avut sens pentru vremurile alea„. Traducere liberă: albumul a fost o greșeală pe care fanii nu au uitat-o, iar Kirk a avut parte de o mică revanșă morală când toată lumea a realizat că, de fapt, chiar își doreau solo-uri de chitară.

Chitara e pe moarte? Cam așa spun toți, de vreo 40 de ani

Interviul are loc chiar în ziua în care Gibson își declară falimentul, iar Hammett pare mai degrabă rănit decât furios de soarta instrumentului care i-a definit viața. Observă cu năduf că lumea pare să fi renunțat la chitare în favoarea samplerelor și a altor jucării electronice moderne. Dar, cum bine remarcă și el, chitara a mai „murit” și în trecut, la începutul anilor ’80 era la fel de nepopulară, ca apoi să revină triumfător la mijlocul deceniului. Deci, dragi prieteni cu sintetizatoare, nu vă bucurați prea tare…încă.

Ce impresionează cel mai mult la Hammett nu e tehnica sau pedala wah-wah, ci atitudinea: după 35 de ani și un loc consacrat în Panteonul chitariștilor rock, omul insistă că încă are drum lung de parcurs muzical și că refuză să se odihnească pe lauri. E genul de umilință rară la cineva care practic a scris manualul de riff-uri thrash metal.

Așadar, data viitoare când cineva îți spune că chitara e „depășită” sau că solo-urile sunt „demodate„, amintește-ți de Kirk Hammett de la Metallica: omul care a transformat o pedală într-un organ vital și un refuz de a se opri într-o filosofie de viață întreagă

„Replacement parts, computers, external components, external tv tuners & video capture cards, jeux et jouets / dénicheur de bons plans price : (as of – details) from the brand august smarter innovation.”
— jeux-jouets.nout-web-reunion.fr

„Storia dell’artecos’è la tecnica dell’affresco andyacuz / may 22, 2025 che cos’è l’affresco ?.”
— acuzart.com

„Sergio date : august 29, 2024 hentai general adult toys anime hentai anime porn big ass big boobs blowjob butt doggystyle female orgasm hentai hentai anime hentai paizuri hentaipd masturbate.”
— www.hentaiclass.com