Toată lumea îl știe pe Haymitch Abernathy ca pe unchiul ăla cu paharul mereu plin, care îi dă Katnissei sfaturi de supraviețuire între două sughițuri. Ei bine, Hollywood-ul a decis că a venit momentul să aflăm de ce bea omul ăsta atât. Răspunsul: a avut 16 ani, o arenă cu dublu de tributuri și un Capitoliu care se distra copios. Filmul a intrat în cinematografe pe 20 noiembrie, criticii și-au scos deja carnețelele, iar noi am făcut ce facem cel mai bine: am citit tot și vă povestim, cu tot cu cine pe cine a lăudat și cine a ațipit în sală.

Ce este, de fapt, filmul ăsta
Jocurile Foamei: Răsăritul în ziua extragerii (în original The Hunger Games: Sunrise on the Reaping) este ecranizarea romanului lui Suzanne Collins și al doilea prequel al seriei, după Balada păsărilor cântătoare și a șerpilor. Acțiunea are loc cu 24 de ani înainte de povestea Katnissei, la a 50-a ediție a Jocurilor Foamei, adică a doua „Quarter Quell”, ediția aniversară la care Capitoliul a avut ideea genială să trimită în arenă de două ori mai mulți copii: 48 de tributuri. Pentru că, nu-i așa, nimic nu spune „la mulți ani” ca o baie de sânge dublă.
La regie este tot Francis Lawrence, omul care a semnat aproape toată franciza după primul film. În rolul tânărului Haymitch este australianul Joseph Zada, iar în jurul lui s-a strâns o distribuție de care nu te-ai aștepta să încapă într-un singur cartier al Capitoliului: Elle Fanning (Effie Trinket), Jesse Plemons (Plutarch Heavensbee), Ralph Fiennes (președintele Snow), Kieran Culkin (Caesar Flickerman), Mckenna Grace (Maysilee Donner), plus Maya Hawke, Glenn Close și Lili Taylor. În România, filmul rulează din 20 noiembrie 2026, are 158 de minute și clasificarea N-15.
Scorurile: nici triumf, nici dat-o în bară
Când s-a ridicat embargoul pe recenzii, pe 17 noiembrie, filmul avea 69% pe Rotten Tomatoes, din 62 de recenzii, potrivit Forbes și World of Reel, iar pe Metacritic stătea la 56, adică la categoria „mixt”. Pentru context, tot după calculele Forbes: Catching Fire rămâne vârful seriei, cu 90%, iar Balada păsărilor cântătoare și a șerpilor este codașul, cu 64%. Deci noul film se așază undeva la mijlocul clasamentului, ca un elev care n-a picat, dar nici nu i-a scris mama pe Facebook că a luat premiul întâi.
Cine a aplaudat și cine a căscat
Marele câștigător al recenziilor pare să fie Joseph Zada. David Rooney, de la The Hollywood Reporter, a scris că „the surprise asset here is Australian actor Joseph Zada” și a descris acțiunea din arenă ca fiind brutală și sângeroasă, deși crede că excesele de kitsch ale Capitoliului mai taie din greutatea emoțională. Și alte publicații, de la Silver Screen Riot la Bleeding Cool, l-au lăudat pe tânărul actor, ultima ajungând să spună că filmul funcționează, în mare parte, datorită lui.
Owen Gleiberman, de la Variety, a dat o recenzie pozitivă, dar cu frâna de mână trasă: îl laudă pe Lawrence că s-a întors la stilul clasic al seriei, însă găsește povestea „meandering and more than a bit thin”. Tot el notează că un Kieran Culkin în rolul lui Caesar Flickerman este în regulă, dar nu atât de stilat-depravat cum era Stanley Tucci. Screen Rant îl vede pe Jesse Plemons drept vedeta distribuției, iar Slant vorbește despre momente de strălucire întunecată, deși consideră că filmul calcă pe un drum deja bătătorit.
Pe partea cealaltă a baricadei, Peter Bradshaw, de la The Guardian, i-a dat o singură stea și l-a numit „surreally boring”, plângându-se de cele 158 de minute și de scenele din arenă, care, zice el, nu sperie deloc. The New York Times l-a găsit umflat și limitat, Daily Beast l-a văzut plat din punct de vedere vizual, iar Empire, deși pozitiv, observă că filmul urmează prea fidel tiparul primelor părți. Pe scurt: aceeași arenă, aceleași reguli, același Capitoliu care aplaudă. Unii critici au simțit fiorul, alții s-au uitat la ceas mai des decât un roacăr care așteaptă să deschidă barul la festival.
Cartea înainte de film sau după?
Mai mulți critici, inclusiv cel de la Daily Beast, au remarcat că filmul încearcă să înghesuie un roman întreg în două ore și jumătate și ceva. Dacă ești genul care vrea să știe exact ce a rămas pe podeaua sălii de montaj, romanul lui Suzanne Collins este la un click distanță (aici găsești cărți cât să-ți ajungă până la următoarea Quarter Quell). Bonus: cartea nu are pauză de reclame și nici vecin care foșnește punga de popcorn fix la scena tristă.
Pe scurt
Când apare filmul în România? Rulează în cinematografe din 20 noiembrie 2026, inclusiv în rețeaua Cinema City.
Cât durează? 158 de minute, deci du-te la baie înainte, nu în mijlocul arenei.
Cum a fost primit de critici? Mixt spre pozitiv: în jur de 69% pe Rotten Tomatoes la ridicarea embargoului și 56 pe Metacritic. Joseph Zada este lăudat aproape unanim, iar durata și senzația de „deja văzut” sunt principalele reproșuri.
Despre ce este? Despre tânărul Haymitch, tribut din Districtul 12 la a 50-a ediție a Jocurilor Foamei, cu 24 de ani înainte de povestea Katnissei.
Vezi și – Godzilla Minus Zero și ce au zis criticii
Dacă îți plac rubricile în care criticii se ceartă și noi doar ținem scorul, aruncă un ochi și pe Godzilla Minus Zero a ieșit din apă: ce zic criticii despre continuarea cu King Ghidorah. Acolo măcar monștrii sunt sinceri: nu se prefac că au un discurs politic.
Concluzia, până una-alta: Capitoliul a mai organizat o ediție, publicul a venit, criticii s-au împărțit, iar Haymitch a primit, în sfârșit, o scuză oficială pentru toate paharele de mai târziu. Recenzia noastră adevărată vine când îl vede Alex, nu înainte, că nu ne place să vorbim din auzite despre arene în care n-am fost.
Voi ce ziceți, roacerilor: mai merge o rundă de Jocurile Foamei sau franciza ar trebui lăsată să se odihnească în pace, ca un amplificator bulit după ultimul concert?
Pentru și mai multă caterincă despre filme și muzică, intră pe canalul de YouTube Zaturk Alternative Stories și urmărește-ne pe Instagram la @zaturk86.
Și dacă vrei zgomotul săptămânii direct în inbox, fără să fii tras la sorți pentru asta: newsletterul ZaTurk vine o singură dată pe săptămână, vinerea. Un email, zero arene, zero tributuri. Doar muzică, filme și poante.
Surse: Forbes, World of Reel, Rotten Tomatoes, Cinema City. Afișul aparține distribuitorului/studioului și este folosit în scop de informare. Imaginea principală este generată cu AI.
ZaTurk e independent. Fără sponsori care să ne dicteze ce scriem, doar noi, muzica și câteva amplificatoare obosite. Dacă ți-a plăcut povestea, ne poți face cinste cu o bere (sau cu un set de corzi noi) prin PayPal. Orice sumă contează.





