În 2023, japonezii de la Toho au făcut ceva ce Hollywood-ul n-a reușit cu bugete mult mai mari: un film cu Godzilla în care oamenii contau la fel de mult ca șopârla radioactivă. Godzilla Minus One a luat și Oscarul pentru efecte vizuale, iar regizorul Takashi Yamazaki a rămas cu o problemă pe care o cunoaște orice trupă care a spart din prima: ce faci la albumul doi?

Răspunsul se numește Godzilla Minus Zero, a ieșit săptămâna asta și a venit la pachet cu un coleg cu trei capete. Pe scurt: majoritatea criticilor dau din cap aprobator, câțiva strâmbă din nas, iar aproape toți sunt de acord că, atunci când monștrii se iau la trântă, filmul cere cel mai mare ecran din oraș.

Ce este, de fapt, Godzilla Minus Zero

Yamazaki este din nou omul-orchestră: regizor, scenarist și șef pe efectele vizuale. Acțiunea are loc în 1949, la doi ani după Minus One, când Japonia încă își linge rănile după război și după vizita de curtoazie a lui Godzilla. Ryunosuke Kamiki revine ca fostul pilot kamikaze Kōichi Shikishima, Minami Hamabe este din nou Noriko, iar Min Tanaka intră în distribuție ca biologul Kanji Murakami. Producția este semnată de Toho și ROBOT, efectele vizuale de Shirogumi, iar muzica de Naoki Satō.

Premiera în Japonia a fost pe 3 noiembrie, ziua în care primul Godzilla împlinea 72 de ani de la lansarea din 1954. În America de Nord a intrat pe 6 noiembrie, prin GKIDS, inclusiv în IMAX: este prima producție japoneză filmată special pentru acest format. În Europa, filmul este distribuit de Piece of Magic Entertainment, iar la noi rulează deja, de exemplu la Cine-max Veranda din București și la Cinema Patria din Craiova.

Toată lumea credea că Godzilla a dispărut, dar apare un nou monstru uriaș, iar criticii confirmă că este vorba de King Ghidorah. Pentru cine n-a crescut cu filmele Toho: Ghidorah este un balaur auriu cu trei capete, un fel de Zmeu din poveștile noastre, doar că ăsta zboară, aruncă fulgere și n-are niciun chef să fie păcălit de Făt-Frumos cu o bucată de brânză stoarsă.

Tabăra „dați-i Oscarul și gata”

La momentul scrierii, filmul stă la 90% pe Rotten Tomatoes (din 122 de recenzii) și la 73 pe Metacritic (din 37 de cronici), deci mai degrabă aplauze decât roșii aruncate. Collider îl numește „a near-perfect sequel”, adică o continuare aproape perfectă, iar The Hollywood Reporter spune că drama umană rămâne la fel de captivantă ca bătăile dintre monștri, ceea ce la un film cu Godzilla nu este puțin lucru.

David Ehrlich de la IndieWire scrie că filmul are unele dintre cele mai palpitante lupte kaiju văzute vreodată și efecte care le depășesc clar pe cele din primul film. Jesse Hassenger, în The Guardian, laudă finalul prelungit pentru acțiunea cu monștri pe calculator, pe care o numește maiestuoasă. Iar Molly Edwards de la GamesRadar+ nu se mai încurcă în nuanțe: „Easily one of the best films of the year.” Ea mai crede că Oscarul pentru efecte vizuale este practic deja pe raft.

Tabăra „bun, bun, dar unde-i șopârla?”

Nick Schager de la The Daily Beast este vocea cea mai acră: după el, filmul petrece prea mult timp cu personajele umane, Godzilla apare cu țârâita, iar mult așteptata încleștare cu Ghidorah dezamăgește. Matt Schimkowitz de la The A.V. Club îi dă un B- și rezumă totul cu o formulă de profesor de mate supărat: „Godzilla Minus Zero is subtraction by addition”, adică scădere prin adunare. Pe românește: s-au adăugat atâtea fire narative încât povestea oamenilor s-a cam pierdut pe drum.

William Bibbiani de la TheWrap găsește filmul vizibil mai caraghios decât Minus One și îl vede ca pe o continuare foarte bună, dar nu printre marile filme Godzilla. Little White Lies este și mai dur și vorbește despre un produs grăbit, livrat parcă la termen, iar Time Out crede că filmul ar fi câștigat dacă era mai scurt. Cu alte cuvinte, aceeași ceartă ca la orice album doi: unii zic că este mai matur, alții că primul avea suflet.

Sunetul: aici nu se glumește

Un capitol la care până și criticii mai zgârciți cu laudele bat palma este sunetul. Doi recenzenți citați de Rotten Tomatoes scriu că designul sonor i-a lăsat cu gura căscată, iar unul chiar îl compară cu ce face Christopher Nolan. În schimb, după cum observă Dan Bayer de la Next Best Picture, Yamazaki ține muzica lui Naoki Satō la minimum în scenele de dialog, ca să se audă bine și urletul, și liniștea dinaintea lui.

Așa că, dacă îl prinzi în IMAX, roagă-te să nu stai lângă ăla care foșnește punga de popcorn fix când Godzilla își trage sufletul. Și dacă vrei să auzi urletul ăla și acasă, fără să-ți bată vecinii în calorifer, există și varianta cu niște căști Skullcandy (amplificatorul bulit de la repetiții nu se pune).

Vezi și – trailerul pentru Godzilla Minus One, de unde a pornit toată nebunia

Verdictul nostru nu-l dăm acum, că nu ne-am așezat încă în sală. Până atunci, statistica spune că Godzilla încă ține capul de afiș, chiar dacă de data asta a trebuit să împartă scena cu un coleg cu trei capete. Și știm cu toții cum se termină, de obicei, trupele cu trei soliști.

Tu ce zici: o continuare cu mai mulți monștri înseamnă automat un film mai bun sau Minus One rămâne neatins? Scrie-ne în comentarii!

Pentru povești din culisele muzicii, filmelor și scenei, intră pe canalul nostru de YouTube, Zaturk Alternative Stories, și urmărește-ne pe Instagram, la @zaturk86.

Și dacă vrei să afli ce mai calcă în picioare cultura pop fără să aștepți să-ți iasă un balaur pe geam, abonează-te la newsletterul ZaTurk: un singur e-mail pe săptămână, vinerea, mai punctual decât Godzilla la Tokyo.

Surse: GKIDS, Piece of Magic Entertainment, Rotten Tomatoes, Metacritic, The A.V. Club, Gizmodo, Cine-max. Afișul aparține distribuitorului/studioului și este folosit în scop de informare. Imaginea principală este generată cu AI.