Când un tată devotat și, în același timp, un ucigaș în serie nemilos, Cooper (interpretat de Josh Hartnett), cunoscut sub pseudonimul „The Butcher”, își duce fiica, Riley (Donoghue), la concertul idolului ei, Lady Raven (Saleka Night Shyamalan), acesta descoperă că a căzut într-o capcană bine pusă la punct de FBI. Deși premisa filmului „Trap” promite mult, realitatea este că această promisiune rămâne neîndeplinită, iar filmul nu reușește să livreze ceea ce ar fi putut fi o producție cu adevărat captivantă.

În adâncul filmului „Trap” există potențialul unei pelicule reușite, legată și redusă la tăcere, luptând pentru a ieși la suprafață. Poate că filmul ar fi putut să fie o comedie sumbră cu accente satirice despre obsesiile fanilor, explorând linia fină dintre fascinația morbidă pentru ucigașii în serie și idolatria isterică a vedetelor pop. Sau poate că ar fi fost mai eficient ca un thriller tensionat, de tip „claustro”, plasat într-un singur loc. Ba chiar ar fi putut să ne ducă cu gândul la zilele de glorie ale lui M. Night Shyamalan, când fiecare film al său era o capodoperă a suspansului cu un final neașteptat. Din păcate, „Trap” nu reușește să se ridice la nivelul acestor așteptări, oferind în schimb o tentativă de thriller plin de momente de stânjeneală și confuzie, care disipează tensiunea pe care ar fi putut-o construi.

Saleka Night Shyamalan – Un Star Forțat?

O mare parte din stânjeneală provine din decizia regizorului Shyamalan de a-și distribui propria fiică, Saleka, în rolul principal al unei vedete pop de nivelul lui Taylor Swift, care este tratată ca o prezență divină de către toți cei din jurul ei, chiar și atunci când se plimbă stingher pe o scenă bizar de goală. Lady Raven nu este doar un megastar; ea este o supereroină borderline, a cărei putere constă în carismă pură (și o doză de măiestrie în social media). Chiar dacă Saleka ar fi de două ori mai talentată decât crede tatăl ei, această sarcină ar fi dificil de îndeplinit pentru orice actor.

Confuzia apare atunci când Shyamalan renunță surprinzător de devreme la promisiunea unei capcane de mare anvergură, plasată într-o singură locație, pentru o serie de ambuscade mai mici și mai complicate, pe care antagonistul nostru, Cooper, trebuie să le evite, crescând astfel neîncrederea spectatorului. În mod surprinzător, când acțiunea se desfășoară în arena de concert, devine tot mai greu de crezut că atât Cooper, cât și fiica sa, petrec atât de mult timp ignorând spectacolul propriu-zis.

Josh Hartnett – Un Antierou Convingător, dar Insuficient

În ciuda acestor defecte, Hartnett reușește să creeze un antierou suficient de captivant, al cărui adevărat caracter nu este un „twist”, fiind dezvăluit încă din primele minute ale filmului (ca să nu mai vorbim de trailer). Principala șmecherie a filmului – împrumutată, desigur, din „Psycho” al lui Hitchcock – este să ne facă să ținem cu Cooper în momentele sale tensionate, deși el este un criminal brutal. Shyamalan se joacă puțin cu acest concept, punându-l pe Cooper să împingă o fată pe scări pentru a crea o diversiune sau să provoace o explozie în bucătărie care o stropeste cu ulei fierbinte pe o tânără. Ca și cum ar spune: „Încă vrei să scape? Chiar și acum?”

Totuși, aceste momente nu sunt suficiente pentru a ridica materialul la un nivel cu adevărat captivant, incitant sau original. Într-adevăr, trebuie recunoscut că Shyamalan a reușit să surprindă prin distribuirea lui Hayley Mills – fosta vedetă copil din „The Parent Trap” – în rolul expertului FBI care pregătește capcana pentru acest părinte specific.

„Trap” este, la bază, un film cu o premisă interesantă care, din păcate, nu duce nicăieri captivant, având tendința de a se îndepărta prea repede de direcția promițătoare inițială. Deși Josh Hartnett își dă toată silința pentru a oferi o interpretare solidă, atenția regizorului Shyamalan pare să fie mai degrabă îndreptată către încercarea de a ne convinge de calitățile de star pop ale fiicei sale. „Trap” este o capcană din care, ironic, filmul nu reușește să scape.