Frați ai riff-urilor demente și tovarăși întru breakdown-uri care-ți scuipă creierul prin urechi!

Astăzi vorbim despre Thrash Metal – genul care a luat tot ce era frumos și elegant din muzică, i-a dat două palme și l-a trimis la colț.

Dacă heavy metalul era băiatul rebel cu pletele-n în vânt și chitara în flăcări, thrash-ul e vărul ăla din provincie care bea spirt, doarme-n garaj și îți dă cu riff-ul peste bot când îi zici că îți place Coldplay….cu sau fără Baba…nepomeni-aș numele.

Acum pune-ți centura Dotothy pentru că urmează o călătorie printre breakdown-uri, urlete, solouri demente și o istorie care începe cu… cine altcineva decât Lemmy Kilmister.

Totul a început cu Lemmy. Bine… cam totul

Hai s-o zicem din start: Lemmy Kilmister n-a fost thrash metal. Dar fără el, genul ăsta ar fi fost ca o mămăligă fără sare. Adică moale, confuz și complet inutil.

Lemmy și Motörhead au fost prima palmă dată metalului „frumos”. El n-a cântat pentru MTV, ci pentru băieții care beau bere caldă, poartă bocanci vara și zic „să moară Metallica, dacă mint”. A venit cu ideea că muzica rock trebuie să fie murdară, rapidă și deranjant de sinceră.

Așa a apărut filosofia thrash-ului: viteză + furie + f@#k you = artă.

Dar dacă Lemmy e unchiul cool care te-a învățat să scuipi corect printre dinți, adevărata naștere a thrash-ului vine din căsătoria neconsensuală dintre punk și metal. Pe de-o parte, ai punkerii care strigau „fuck the system” cu trei acorduri și un pumn în gură.

Pe de altă parte, ai metălarii care făceau solo-uri lungi cât un discurs de pe la TEDx. Cineva, la un moment dat, a zis:

„Bă, ce-ar fi dacă le combinăm?” Și astfel a ieșit… thrash-ul.

Vezi întregul clip mai jos.

Donează prin PayPal pentru susținerea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creăm conținut mai calitativ.

📚 Din seria Istoria metalului, gen cu gen: ← NWOBHM | Death Metal →

Ți-a plăcut povestea? Un singur email pe săptămână, vinerea, cu tot ce-am băgat nou pe ZaTurk. Fără spam, jurăm pe primul album Black Sabbath.