Pe 3 decembrie 1976, un porc roz de vreo 12 metri a rupt-o la fugă deasupra Londrei. A trecut prin culoarele aeriene ale aeroportului Heathrow, a pus pe jar piloții și controlorii de trafic, iar seara a aterizat la o fermă din Kent, unde a speriat vacile. Nu, nu este începutul unui banc cu un englez, un pilot și o vacă. Este povestea copertei albumului „Animals”, iar vinovații se numesc Pink Floyd.

Și pentru că albumul împlinește 50 de ani în ianuarie, iar trupa tocmai a anunțat o ediție aniversară, este momentul perfect să lămurim ce s-a întâmplat cu adevărat cu cel mai celebru porc din istoria rockului.

Ideea: un porc, o centrală electrică și un lunetist

Pink Floyd au înregistrat „Animals” în 1976, în Britannia Row Studios, studioul lor din Islington. Pentru copertă au apelat, ca de obicei, la Hipgnosis, studioul de design al lui Storm Thorgerson și Aubrey „Po” Powell. Potrivit Ultimate Classic Rock, Thorgerson venise cu niște propuneri proprii, dar Roger Waters le-a refuzat și a cerut altceva: un porc gonflabil care să plutească printre coșurile centralei Battersea Power Station, uriașul monument industrial de pe malul Tamisei. Thorgerson o considera prea evidentă, dar porcul a câștigat.

Porcul a fost proiectat de Waters și construit de artistul australian Jeffrey Shaw, împreună cu firma germană Ballon Fabrik: un balon umplut cu heliu, lung de aproximativ 12 metri. Trupa l-a botezat Algie. Cum nimeni nu era sigur că un porc de 12 metri o să stea cuminte legat de un cablu, organizatorii au angajat și un lunetist, care să-l doboare dacă scapă. Da, ai citit bine: plan B la o ședință foto era o pușcă.

Prima zi a ședinței foto a fost un eșec. Algie nu s-a ridicat de la sol (sursele dau vina pe vreme și pe probleme cu cablul), așa că lunetistul a primit liber și, mai important, nimeni nu l-a mai chemat a doua zi.

Ziua a doua: porcul își ia zborul (fără lunetist)

Pe 3 decembrie, Algie a fost umflat din nou. De data asta s-a ridicat frumos deasupra centralei, numai că o rafală de vânt a rupt cablul. Potrivit relatărilor din epocă, în câteva minute porcul dispăruse din vedere, iar piloții l-au semnalat mai târziu la altitudini de avion de linie, în jur de 30.000 de picioare. Zborurile de pe Heathrow au fost oprite o vreme, că nimeni nu voia să întâlnească un porc la nivelul hublourilor. Undeva, un controlor de trafic a avut cea mai ciudată tură din cariera lui.

Porcul a plutit spre est, peste Kent. Aubrey Powell a povestit că a stat în studio până seara, așteptând vești, iar pe la 21:30 a sunat un fermier care a întrebat dacă el este omul care își caută porcul. Algie aterizase pe ferma lui și îi speria vacile. Nu avem declarații oficiale de la vaci, dar ne putem imagina.

Coperta este, de fapt, un fotomontaj

Algie a fost recuperat, reparat și urcat din nou deasupra Battersea pentru a treia zi de pozat, de data asta cu lunetistul la post. Porcul a stat cuminte, doar că acum cerul era prea frumos: senin, albastru, plictisitor.

Soluția a fost una pe care orice designer o cunoaște: fotomontajul. Coperta finală combină cerul amenințător pozat în prima zi cu porcul fotografiat în a treia. Toată aventura cu Heathrow și vacile s-a terminat, practic, cu un decupaj. Powell a recunoscut ulterior că imaginea de pe copertă este una trucată. Photoshop nu exista încă, dar fițele existau deja.

Albumul din spatele porcului: câini, oi și Mary Whitehouse

Dincolo de porc, „Animals” este unul dintre cele mai furioase albume Pink Floyd. Este inspirat lejer din „Ferma animalelor” de George Orwell (dacă ai lăsat cartea în manualul de la liceu, o găsești aici, fără porci gonflabili incluși), doar că ținta nu mai este stalinismul, ci capitalismul. Oamenii sunt împărțiți în trei specii: câinii agresivi și ambițioși, porcii care conduc și oile care ascultă, până când se revoltă.

Albumul are doar cinci piese: „Pigs on the Wing” (în două părți, la început și la final), apoi trei monștri de câte 10–17 minute, „Dogs”, „Pigs (Three Different Ones)” și „Sheep”. În „Pigs”, singurul porc numit direct este Mary Whitehouse, celebra activistă britanică pentru moralitate, care făcea campanii împotriva sexului și violenței de la televizor. Cred că nu i-a plăcut.

„Animals” a ieșit pe 21 ianuarie 1977 în Marea Britanie și a urcat pe locul 2 în topul britanic și pe locul 3 în cel american, iar în SUA a primit ulterior patru discuri de platină. În culise însă lucrurile scârțâiau: a fost primul album Pink Floyd fără niciun credit de compozitor pentru claviaturistul Rick Wright, iar David Gilmour a spus mai târziu că nu l-a considerat unul dintre vârfurile lor creative.

Porcul a făcut carieră solo

Turneul „In the Flesh” a pornit la Dortmund chiar în ziua lansării albumului, iar porcul a devenit vedetă de scenă, plutind deasupra publicului în timpul piesei „Pigs”. Turneul s-a încheiat în iulie 1977 la Montreal, unde Waters, sătul de un spectator gălăgios, l-a scuipat. Waters i-a povestit apoi producătorului Bob Ezrin cât de înstrăinat se simțea de public, iar de acolo a pornit ideea pentru „The Wall”. Deci da, din porc a ieșit și un zid.

După ce Waters a plecat din trupă, drepturile asupra imaginii porcului au rămas la el. În turneul din 1987, Pink Floyd fără Waters au venit cu un porc nou, de data asta cu organe genitale masculine bine vizibile. Gilmour a explicat că a fost un mod de a ocoli drepturile lui Waters. Litigiu de proprietate intelectuală rezolvat cu anatomie, asta este o premieră.

Porcii au continuat să evadeze. În 2008, la Coachella, un porc al lui Waters a scăpat și a plutit spre deșertul californian, iar organizatorii au oferit o recompensă de 10.000 de dolari pentru cine îl găsește. În 2012, pe stadionul Wrigley Field din Chicago, porcul a căzut în mulțime și a fost făcut bucăți de fani.

Algie la 50 de ani: vine „Animals 50”

Pink Floyd au anunțat pe 5 noiembrie ediția aniversară „Animals 50”, care apare pe 22 ianuarie 2027. Pe lângă albumul original și remixul din 2018, vine cu rarități nelansate oficial până acum: variante timpurii pentru „Dogs” și „Sheep”, un „Studio Jam”, piesa „Young Nicholas Jon”, editul radio pentru „Sheep” din 1977 și înregistrări live din concertul de la Oakland Coliseum, tot din 1977.

Iar centrala Battersea? După decenii în care a stat părăsită, a fost redeschisă în octombrie 2022 ca un complex uriaș cu magazine, restaurante, locuințe și birouri, printre care și sediul londonez al Apple. Coșurile sunt tot acolo. Porcii, din păcate, nu.

Și dacă ai chef de tot albumul, cu câini, porci și oi în 41 de minute, ți l-am pus mai jos. Recomandarea casei: cu volumul sus și cu niște căști ca lumea, nu din difuzorul telefonului, că Gilmour nu merită asta.

Vezi și – De Ce Ascultăm Încă Dark Side Of The Moon de la Pink Floyd

Morala poveștii? Uneori, cea mai bună idee de marketing este un accident. Pink Floyd au vrut o copertă și s-au ales cu o legendă: un porc care a oprit avioane, a speriat vaci și a ajuns pe un album cu patru discuri de platină în SUA. Iar coperta finală nici măcar nu este fotografia aceea. Asta da ironie.

Tu ce animal ai fi pe „Animals”: câine, porc sau oaie? Și sincer, cât ai fi plătit să fii fermierul care a primit porcul în ogradă?

Dacă îți plac poveștile din culisele rockului, intră pe canalul nostru de YouTube, Zaturk Alternative Stories, unde porcii zboară doar la figurat. Pe Instagram ne găsești la @zaturk86, iar dacă vrei să arăți a om care știe povestea de pe coperta „Animals”, aruncă un ochi pe tricourile ZaTurk Merch. Nu plutesc, dar nici nu fug spre Kent.

Și ca să prinzi următoarea poveste din culise, abonează-te la newsletterul ZaTurk: un singur email pe săptămână, vinerea. Promitem să nu-l legăm cu un cablu subțire, ajunge la tine sigur, fără să treacă prin Heathrow.

Ilustrațiile din articol sunt generate cu AI.