Indiferent dacă ești Bob Dylan, Eddie Vedder sau Taylor Swift, uneori relațiile nasoale pot inspira cântece clasice. Înainte de 1999, publicul știa în principal de Limp Bizkit pentru reinterpretarea lor sardonică și plină de energie a piesei „Faith” a lui George Michael.
Dar curând, ascultătorii aveau să îndrăgească sau poate să urască, una dintre cele mai mari trupe rock de pe planetă. Și asta nu s-ar fi întâmplat dacă solistul Fred Durst nu ar fi fost supărat pe o prietenă care l-a nedreptățit.
Au trecut mulți ani de când „Nookie” de la Limp Bizkit a dominat posturile rock de radio și MTV, oferind nu-metalului unul dintre cele mai mari imnuri. Soundul și furia acelui hit rap-rock au fost de mult timp în pregătire – a fost o culminare a tendințelor muzicale ale unor decenii care au canalizat diferite variante de disperare masculină – și rămâne o piesă definitorie din era sa.
Timpul a trecut, acele genuri efemere și-au pierdut popularitatea, dar furia necontrolată și sinceritatea piesei Limp Bizkit, Nookie sunt neafectate. Două decenii mai târziu, încă transmite ceva primal – poate chiar puțin înfricoșător – despre cum faci față suferinței în dragoste.
