Georgiana Necșa este membră a corului Operei Naționale Române din Timișoara, profesor canto la Școala de Arte din cadrul CECART, dar și interpretă de muzică tradițională. Despre evenimentul pe care l-a curatoriat, despre colaborarea cu Opera Națională Română Timișoara, dar și multe altele, ne vorbește în interviul de mai jos.
Despre ce îți place să cânți și ce anume te inspiră?
Pentru mine, muzica a fost mereu modalitatea de exprimare. Din frageda copilărie și până în prezent, nu am descoperit o altă formă de manifestare a mea ca om și ca suflet mai potrivită decât muzica.
Ce mă inspiră? Orice sau uneori nimic. E așa de simplu precum auziți. La fel de simplu ca firea. Arta este canalul de conexiune al sufletelor care exprimă emoții, trăiri, sentimente. Toate acestea sunt atât de variate precum este și omul. E firesc atunci ca muzica să reflecte emoțiile așa cum le simțim. Nealterate, pure. Abia atunci arta își va fi îndeplinit cu adevărat menirea.
Ce simți când ești pe scenă sau în mijlocul oamenilor? Cum ai descrie experiența?
Întotdeauna am privit scena ca pe un templu sacru în care intru cu smerenie, ca să dăruiesc semenilor mei o parte din suflet. Așa că sentimentele care mă încearcă sunt variate, însă esența lor este constituită din bucuria de a dărui.
Parte din crezul meu artistic rezonează cu ideea că misiunea noastră este una extrem de
importantă, iar spectatorii merită toată considerația și toată dragostea noastră. Unii dintre ei poate se află pentru prima dată într-o sala de spectacole, alții poate pentru ultima. Ce emoție am putea să generăm cu acest gând?
Mai există noțiunea de „emoții” după atâția ani?
Voi răspunde extrem de simplu la această întrebare . În lipsa emoției nu mai exista artă.
Când și cum a început colaborarea ta cu Opera Națională Română Timișoara?
În timpul studiilor de masterat, în urmă cu aproximativ 5 ani a început fericita mea colaborare cu Opera Națională Română din Timișoara. Regretatul Maestru Corneliu Murgu m-a audiat înainte de a fi acceptată ca și colaborator în compartimentul cor, și de acolo a început povestea.
Ce înseamnă opera pentru tine? Opera ca gen muzical și opera ca instituție?
Mă smerește acest gen muzical deoarece este atât de grandios și splendid în Esență, atât de complex precum sufletul uman. Generator de stări, capabil de a crea punți între geniile muzicale ce au stat la baza compozițiilor, interpreți și spectatori.
Aș putea să rezum totul la o singura idee: pentru mine personal, opera ca stil, dar și ca instituție întruchipează puntea de trecere către cele mai înalte vibrații, către acel spațiu sacru, providențial în care sufletul se simte “acasă”.
Cum crezi că se raportează publicul la artă acum, când totul se derulează în viteză, și mai ales, în epoca social media și a informației obținute facil?
Nu aș dori să generalizez acest răspuns. Consider că fiecare om se raportează față de artă așa cum simte și cum trebuie să o facă. Unii dintre oameni sunt prea puțin expuși informației sau chiar deloc, alții poate nu sunt curioși de acest timp de informație. Însă îmi place să spun că pentru acei “fericiți”, arta este Esență vitală.
Povestește-ne, te rog, cum a fost inaugurarea galeriei Pod, și totadată vernisajul curatoriat de tine, Opus 25.
Galeria POD a Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș a fost inaugurată în 25 octombrie prin inspirația și bunăvoința doamnei manager Liliana Laichici, dar și a celor ce au susținut financiar aceasta idee genială, cei de la Consiliul Județean Timiș, domnul președinte Alin Nica.
A fost onoarea mea să îmi asum curatoriatul întregii expoziții de inaugurare a acestui spațiu, din dorința artistului. Am fost gazdele fericite timp de 6 săptămâni al unui artist sculptor contemporan cu noi, timișorean pe deasupra : Linda Saskia Menczel. Aflată la 25 de ani de activitate, ne-a dăruit din lumina ei și totodată răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții , în ceea ce privește menirea noastră ca suflete, legătură între noi și divinitate, taine ale Marelui Univers.
Pentru mine personal, și sunt convinsă acum, la final de expoziție, a fost cel mai relevelator moment al existenței mele. Au participat oameni de excepție în cadrul expoziție OPUS 25,
suflete extraordinare de artiști, oameni de știință, maeștri ai cuvântului. Aș putea scrie un roman probabil despre tot ce s-a trăit în cadrul acestui mare eveniment, însă nu o voi face, tocmai pentru că este extrem de dificil de încadrat în anumite cuvinte tot tumultul sufletesc prin care s-au modelat inimi. Așadar, Linda Saskia Menczel…mă înclin!
Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini atunci când pui pe picioare un astfel de eveniment?
Atât de frumos a ieșit acest eveniment și atât de lin s-au conturat ideile, încât sincer, îmi e greu sa îmi amintesc dificultățile. Nimic nu a fost prea greu sau imposibil. Atunci când exista motivație și oameni de nădejde care nu se dau în laturi de la a crea lucruri extraordinare, echipa este completă. “PER ASPERA AD ASTRA”. Nimic nu este imposibil!
Ce planuri de viitor ai în ce privește cariera ta de interpret?
Am încetat să mai făuresc planuri. Le las în grija Creatorului, pentru că sigur se pricepe mai bine decât mine. Eu nutresc speranțe și mă străduiesc să creez gânduri frumoase. Din ele se va naște adevărul, binele și frumosul. Cred că este suficient pentru a putea dărui semenilor mei din hrana cu care ma hrănesc și eu la rândul meu: artă.
Mulțumesc!
Interviu realizat în colaborare cu prietenii de la cultartes.com
Links:
