Astăzi vom vorbi despre genul Black Metal. Aaaaa…Black metal. Genul de rock ce sună ca și cum cineva ar fi înregistrat o ceartă între o drujbă și un stol de corbi, într-o pădure norvegiană, la -20 de grade.

Dar dincolo de zgomotul care îți rupe timpanul în două și de logo-urile scrise parcă de o caracatiță beată, stă o poveste. Nu una simplă.

Ci una de revoltă, moarte, cultură, incendii, ideologie, artă și, evident, o doză consistentă de „f@$k you” către tot ce înseamnă sistem.

Azi vorbim despre cum s-a născut stilul black metal. Nu, nu dintr-un ou al întunericului clocit sub un altar gotic.
Ci dintr-un mix de frustrare artistică, nihilism juvenil și bineînțeles, o cantitate periculoasă de amplificatoare date la 11.

Originile: De la thrash la urletul absolut

Totul începe în anii ’80. Era o perioadă în care metalul deja se ramifica: thrash metal, speed, death.

Toată lumea avea o direcție. Dar unii simțeau că totul devine… prea politicos. Prea „comercial”. Moartea și sângele deveniseră aproape… mainstream. Așa că un grup de inadaptați a spus:

„Știi ce? Hai să ducem chestia asta și mai departe. Hai să facem muzică pe care nici mă-ta nu vrea s-o înțeleagă. Și hai să arătăm ca niște fantome cu ADHD.”

Intră în scenă Venom. Englezii ăia care, în anul 1982, lansează albumul „Black Metal” – și, fără să știe exact în ce se bagă, dau numele unui întreg gen muzical. Albumul nu e perfect – sună de parcă ar fi fost înregistrat într-o peșteră cu un microfon de walkie-talkie – dar e brut, murdar și cel mai important, are o atitudine care scuipă în fața oricărei convenții.

Cronos, solistul, nu cântă. El scuipă litere, urlă blesteme, îți spune în față că tot ce iubești va arde. E genul de muzică pe care n-o pui la radio…no, no. Dar pe care o pornești când vrei să distrugi o lume. Sau măcar o biserică…

Apoi apare Bathory. Suedezii care transformă ce făcuse Venom într-o formă mai sumbră și mai atmosferică. Quorthon, omul din spatele proiectului, reușește să creeze ceva ce până atunci nu prea existase: o muzică ce nu doar că sună întunecat, ci și se simte ca o incantație.

Piese cu aer medieval, riffuri de ghețar care se prăbușesc peste urechi și o voce ce pare înregistrată într-un ritual de sacrificiu.

Bathory e începutul adevăratului cult. Momentul în care black metal-ul își ia forma de entitate.
Nu mai e doar thrash cu o glugă pe cap. E întuneric pur. Ritualic. Mitologic. Și complet antisocial.

Donează prin PayPal pentru susținerea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creăm conținut mai calitativ.

📚 Din seria Istoria metalului, gen cu gen: ← Death Metal | Doom Metal →

Ți-a plăcut povestea? Un singur email pe săptămână, vinerea, cu tot ce-am băgat nou pe ZaTurk. Fără spam, jurăm pe primul album Black Sabbath.