În anii ’90, rockul era un animal uriaș care tropăia prin cultura pop. Chitare imense, stadioane pline, MTV saturat de riffuri. De la grunge la alternative, de la post-punk revival la industrial, scena părea imposibil de oprit.

Apoi, aproape peste noapte, rock-ul a dispărut din centrul atenției.

Nu din concerte. Nu din inimile fanilor.

Din cultură.

Iar Billy Corgan, liderul The Smashing Pumpkins, are o teorie care sună ca un scenariu de film conspirativ: cineva a decis să dea volumul rockului mai încet.

În podcastul său, The Magnificent Others, Corgan a vorbit despre momentul în care a simțit că gravitația culturală s-a mutat. Sfârșitul anilor ’90.

Rockul era încă enorm. Trupe alternative dominau festivaluri, iar publicul era acolo. Dar la MTV s-a produs o schimbare aproape instantanee. „Dacă erai în jurul MTV în 1997 sau 1998, dintr-odată s-a decis că rockul nu mai e cool”, spune Corgan.

În locul lui au apărut hip-hop și rap în rotație constantă. Regulile de difuzare s-au schimbat, videoclipurile s-au schimbat, iar rock-ul a început să fie împins încet spre margine.

Nu dispăruse. Dar nu mai era în centrul culturii.

Teoria care aprinde internetul

Aici lucrurile devin interesante. Corgan spune că în industrie circula o teorie: că schimbarea culturală ar fi fost influențată chiar de Central Intelligence Agency.

Nu afirmă că este adevărat. Dar spune că a văzut schimbarea cu ochii lui. „Unii spun că CIA a fost implicată. Nu știu dacă e adevărat. Dar am văzut cum s-a schimbat totul.”

Este genul de afirmație care inevitabil explodează pe internet. Rock conspirativ, agenții secrete și MTV. Sună ca o legendă urbană a industriei muzicale. Dar partea cea mai fascinantă din discursul lui Corgan nu este teoria conspirativă.

Este paradoxul.

Rockul încă vinde enorm. Turneele marilor trupe se epuizează în câteva minute. Festivalurile rock sunt pline. Publicul există. Și totuși, în cultura mainstream dominată de streaming și algoritmi, rock-ul apare rar în centrul atenției.

Popul domină. Rapul a dominat ani la rând. Rockul? Există mai ales în afara radarului cultural.

Pentru Corgan, ruptura este evidentă:

„Rockul probabil vinde cele mai multe bilete în lumea occidentală. Și totuși aproape nu există reprezentare culturală.”

Există și o ironie subtilă în această poveste. Exact în perioada despre care vorbește Corgan, The Smashing Pumpkins lansau albumul Adore, cel mai puțin rock material al lor de până atunci. Un disc întunecat, electronic, atmosferic. Pentru unii fani a fost șocant. Pentru alții, o evoluție artistică.

Privit azi, pare aproape simbolic: momentul în care rock-ul începea să iasă din centrul culturii coincide cu momentul în care una dintre cele mai mari trupe alternative își reinventa complet sunetul.

Generația care și-a pierdut busola

Corgan a vorbit și despre ce s-a întâmplat după. A venit Napster, industria muzicală s-a prăbușit, iar multe dintre figurile legendare ale rockului au dispărut. Artiștii care reprezentau generația X s-au trezit într-o lume complet diferită.

„Ajungi la 40 de ani și trebuie să porți steagul unei generații care nici măcar nu mai știe cine este.”

Este una dintre cele mai sincere descrieri ale confuziei post-2000 din muzica rock. Chiar și așa, influența rockului rămâne uriașă. Când a fost întrebat care este a doua cea mai influentă trupă a secolului XX, Corgan a ales fără ezitare Joy Division.

O trupă care nu a fost niciodată creată pentru piața pop, dar care a influențat generații întregi de artiști.

Exact ca rockul însuși.

Poate că rock-ul nu mai domină playlisturile algoritmilor. Poate că nu mai apare zilnic în trending. Dar undeva, într-un club mic, într-un garaj sau pe o scenă de festival, cineva încă ridică o chitară, lovește un acord și pornește din nou motorul.

Rock-ul nu moare.

Uneori doar se retrage puțin din lumină, așteptând momentul perfect pentru un comeback cu amplificatoarele în flăcări.

Ca să îți faci o idee mai amplă pe acest subiect urmărește părțile 1 și 2 din podcastul lui corgan cu Conrad Flynn mai jos.

Donează prin PayPal pentru susținerea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creăm conținut mai calitativ.