M-am gândit ca din când în când, să scriu câte un articol mai „socialo-serios” (cu toate că de obicei nu îmi place să mă iau foarte în serios), care să analizeze unele lucruri ce se întâmplă în jurul meu/nostru. Acestea nu sunt informații sau adevăruri absolute pe care pretind că le dețin, ci sunt mai degrabă niște gânduri trecătoare.

Niște simple unde pe lac liniștit, după ce arunci o pietricică în el.

De ceva timp privesc in jur și mi se par multe lucruri ciudate în multe sfere, care poate că au luat-o puțin prea mult pe arătură și totul pare a fi un cumul de factori ce creează o senzație generală de disconfort. O stare de anxietate generală din punct de vedere social.

Acel „monkey on your back” care vine sub multe forme.

Cu toții am auzit de Capitalismul Dezastruos: Puterile care finanțează, inițiază sau amplifică o criză, ca mijloc de a-și acorda „puteri de urgență” care, ce surpriză, concentrează și mai mult bogăția și puterea națiunilor în mâinile câtorva, în detrimentul multora.

Naomi Klein a descris conceptul și a citat exemple în cartea sa din 2008, The Shock Doctrine: The Rise of Disaster Capitalism, și a rezumat dinamica principală: „Capitalismul de dezastru perpetuează cicluri de sărăcie și exploatare.„

Să băgăm Capitalismul de Dezastru într-un dulap și să scoatem scheletul din alt dulap…Capitalismului de Dependență.

Capitalismul de dependență este un termen pentru metoda disperată de garantare a vânzărilor și profiturilor atunci când toată lumea deja are tot ce-i trebuie: reducerea calității astfel încât totul să se defecteze și să trebuiască înlocuit, și să-ți aduci clienții în starea de dependență față de produsul sau serviciul tău care, ce surpriză…doar tu sau cartelul tău îl poate furniza.

Și din moment ce ai cumpărat toată concurența și ai fortificat monopolul tău prin obstacole regulamentare / captură de reglementare, consumatorii trebuie să continue să plătească – sau să sufere consecințele. Capitalismul de dependență este ultima și cea mai bună speranță a capitalului atunci când esențialele vieții și noutățile sunt suprasaturate.

Așadar, singurele modalități de a stimula cererea și de a menține profiturile sunt reducerea calității bunurilor astfel încât să fie constant înlocuite (conceptul lui Cory Doctoro) și aducerea consumatorilor în stare de dependență față de servicii precum rețelele sociale și produse precum smartphone-uri, sau crearea de dependențe echivalente, cum ar fi dependența de medicamente pentru slăbit sau și mai nasol…de zahăr.

Vezi și – Recenzie: Freud’s Last Session – Un Duel Filosofic Care Își Pierde Suflul

Așa cum unii sunt dependenți de anumite droguri, pacienții sunt dependenți de medicamente care trebuie luate până la sfârșitul vieții lor.

Noua carte a lui Jonathan Haidt oferă o critică aspră asupra naturii intenționat adictive – și destructive – a rețelelor sociale și a smartphone-urilor – The Anxious Generation: How the Great Rewiring of Childhood Is Causing an Epidemic of Mental Illness.

Pentru un alt exemplu de cum funcționează Capitalismul de dependență, luați în considerare cum companiile tech vând un software de contabilitate de bază, pentru o sumă mică până când acesta devine un standard pentru gospodării și mici afaceri.

Apoi, elimină achiziția directă a software-ului și trec la un model de abonament costisitor. Uuuu….frumoasă istorie a tuturor înregistrărilor tale financiare ai acolo; ar fi păcat să pierzi totul refuzând să plătești taxa noastră lunară.

Spus altfel: renunțarea bruscă și refuzul de a plăti abonamentul / prescripția poate fi dureros.

Acel „monkey on your back” vine sub multe forme: verificarea telefonului de 300 de ori pe zi, numărarea obsesivă a „like„-urilor, consumul excesiv de TV și gustări, mâncare nesănătoasă, fast-food și alte produse adictive – lista este într-adevăr lungă…foarte lungă.

Capitalismul de dependență este rezumat perfect într-o scenă din filmul de arte marțiale al lui Bruce Lee din 1973, Enter the Dragon, unde personajul negativ Han își dezvăluie imperiul de opiu artistului marțial Roper, interpretat de John Saxon:

Han: „Investim în corupție, domnule Roper. Afacerea corupției este ca orice altă afacere.„

Roper: „Oh da! Furnizează clienților tăi produse de care au nevoie și, percepe o mică taxă pentru a stimula piața ta. Înainte să-ți dai seama clienții ajung să depindă de tine, adică chiar au nevoie de tine. Este legea economiei.”

Acesta este Capitalismul de Dependență pe scurt:

„Clienții ajung să depindă de tine, adică chiar au nevoie de tine.”