Te-ai întrebat vreodată cum sună o trupă care pare că a fost creată într-un deșert, pe o autostradă infinită, unde realitatea începe să se topească și riff-urile devin halucinații?

Pentru că asta este, în esență, Queens of the Stone Age: o combinație între rock, nebunie controlată și genul ăla de energie care te face să dai din cap chiar dacă nu vrei.

Dar povestea lor nu începe cu succesul, cu hituri sau cu Dave Grohl bătând la tobe ca un zeu coborât printre muritori. Mnu nu…începe cu un final. Cu o trupă destrămată, un tip mutat într-un alt oraș și o idee care suna mai degrabă ca o glumă decât ca un plan serios.

Astăzi vorbim despre haos, prietenii distruse, concerte catastrofale și momente în care totul era la un pas de a se prăbuși.

Vezi și – Povestea Children of Bodom: Geniu, Haos și Chitara lui Alexi Laiho

Și totuși…nu s-a prăbușit.

După destrămarea trupei Kyuss, în anul 1995, Josh Homme nu avea un plan măreț. Nu avea o strategie de marketing și nu avea un manager care să-i spună “hei, hai să reinventăm rock-ul”. Avea doar un vibe și, probabil, o cantitate sănătoasă de încăpățânare.

Se mută în Seattle, locul unde plouă atât de des încât și depresia are umbrelă proprie, și ajunge să cânte temporar cu Screaming Trees. Dar nu era locul lui. Așa că face ce face orice muzician care nu-și găsește locul: își face propria trupă.

Inițial, o numește Gamma Ray. Sună ca un supererou dintr-un desen animat dubios de pe la ora 3 dimineața. Problema? Exista deja o trupă cu acest nume. Și nu doar că exista… dar erau și foarte dispuși să dea în judecată. Așa că în anul 1997, apare numele care avea să devină emblematic: Queens of the Stone Age.

Donează prin PayPal pentru susținerea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creăm conținut mai calitativ.

Ți-a plăcut povestea? Un singur email pe săptămână, vinerea, cu tot ce-am băgat nou pe ZaTurk. Fără spam, jurăm pe primul album Black Sabbath.